Râmnicu Sărat: Monumente, Crime și Legende Urbane
GIUCLEA ·
Open in PlaceTube Watch on YouTube
Places in this video
- Biserica Adormirea Maicii Domnului ▶ 0:17
Cel mai vechi obiectiv turistic și religios al orașului, biserică de secol XVII ridicată în 1697, ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu și Mihail Cantacuzino, cu pridvor cu coloane decorate cu motive vegetale și portal cu stema Țării Românești.
- Zidul de incintă al Mănăstirii Râmnicului ▶ 4:09
Restul zidului de incintă al mănăstirii, de la care porneau chiliile călugărilor; locul unde se adunau locuitorii orașului în caz de pericol.
- Muzeul Municipal Octavian Moșescu ▶ 5:40
Fostul imobil al primăriei de pe strada Primăverii, astăzi muzeu cu secție de etnografie, cameră memorială dedicată sopranei Florica Cristoforeanu și o secție de artă plastică cu pânze de Corneliu Baba, Ștefan Popescu, Petre Iorgulescu-Yor și alții.
- Secția de artă plastică (fosta trapeză a mănăstirii) ▶ 9:21
Fosta sală de mese a călugărilor adăpostește secția de artă plastică a muzeului, cu sala tezaur și lucrări de Corneliu Baba, Jean Steriadi, Iosif Iser, Camil Ressu, Rodica Maniu, Ștefan Popescu și Petre Iorgulescu-Yor.
- Fosta Bancă Națională a României ▶ 15:48
Imobil impresionant pe strada Tudor Vladimirescu, cu coloane toscane la fațadă, preluat de Primărie pentru a fi transformat în centru cultural.
- Grădina publică ▶ 16:23
„Plămânul verde” al orașului, amenajată pe fieful de odinioară al boierilor Necule.
- Casa Chircu ▶ 16:42
Casă de secol XIX de pe strada Tudor Vladimirescu, cu placă memorială și monograma boierului Menelas Chircu pe poartă; boierul o transformase într-un muzeu de artă, unde se afla celebra „Țărancă din Bisoca” de Grigorescu.
- Piața Vlahuță ▶ 19:17
Piață numită după statuia lui Alexandru Vlahuță, ridicată în 1937; în apropiere se află Centrul Cultural Florica Cristoforeanu și statuile lui Grigore Vieru, Florica Cristoforeanu și Octavian Moșescu.
- Centrul Cultural Florica Cristoforeanu ▶ 19:47
Imobil construit între 1950 și 1960, în stil realist socialist, cu cărămizi luate de la mausoleul eroilor germani de la Racovițeni; găzduiește trupe de teatru itinerante, concerte, cursuri și expoziții.
- Colegiul Național Alexandru Vlahuță ▶ 21:12
Cea mai prestigioasă instituție de învățământ din oraș, în curs de renovare; singura clădire care păstrează stema fostului județ, „calul de Râmnic”.
- Casa Iorgu Antonescu ▶ 22:10
Singura casă din Râmnicu Sărat proiectată de arhitectul Petre Antonescu, ridicată la sfârșitul anilor 1920 pentru vărul său Iorgu, în stil neoromânesc, cu foișor, ferestre trilobate și gard original.
- Casa Lazăr Dicescu ▶ 25:48
Casă în stil neoromânesc de pe strada Mihai Eminescu, probabil din anii 1920, unde a locuit medicul Lazăr Dicescu și unde trăgea Nicolae Iorga când venea în oraș.
- Protoieria din Râmnicu Sărat ▶ 26:45
Fosta casă a lui Alexandru I. Zamfirescu, fost prefect, astăzi Protoieria; casă bogat decorată, transformată cândva într-o bibliotecă, pe al cărei prag a trecut și George Bacovia.
- Palatul Administrativ și de Justiție ▶ 30:09
Clădire impozantă de sfârșit de secol XIX (1897), în manieră eclectică de inspirație franceză, arhitect Felix Xenopol; adăpostea Prefectura și Tribunalul, astăzi Primăria, cu trei balcoane și două cariatide la fațadă.
- Gara nouă din Râmnicu Sărat ▶ 32:52
Stația feroviară din 1897, proiectată de Nicolae Mihăiescu, cu cărămidă aparentă de Ciurea și piatră de calcar; Nicolae Iorga a numit-o „o gară prea mare pentru micul oraș”.
- Vechea gară din Râmnicu Sărat ▶ 36:15
Gara ridicată în 1881 de antrepriza I.G. Cantacuzino, aflată departe de oraș, cu un proiect comun cu gara din Focșani; urmează să fie transformată într-un centru de artă și cultură.
- Casa Lupescu (Palatul Fiscal) ▶ 38:49
Vilă în manieră franceză de pe strada Gheorghiță Lupescu, ridicată la sfârșitul secolului XIX de Constantin Lupescu; a găzduit în 1901 pe regele Carol I, apoi Administrația Financiară, iar astăzi stă nefolosită.
- Penitenciarul Râmnicu Sărat ▶ 45:10
Locul care a făcut orașul cunoscut ca „loc al crimei”, legat de torționarul Vișinescu și de deținuți precum Corneliu Coposu, Ion Diaconescu și Ion Mihalache; urmează să devină memorial.